(lucruri care devin parte din trupul tau)

intr-un fel, ceea ce o sa zic acum despre aikido - si take it with a grain of salt, sunt abia in a doua luna de practica, desi cred ca am dreptate si spun lucruri evidente de la sine - se leaga cu cercetarea mea in filosofie.

ceea ce ma intereseaza de cand am inceput sa fac filosofie mai mult sau mai putin serios e tema intruparii / corporalitatii.

dincolo de discutia - speculativa, deci o conversatie infinita in care nu putem confirma sau infirma nimic - daca 'esenta' noastra e altceva decat faptul-de-a-fi-un-trup-in-lume, adica daca 'exista' altceva decat trupul viu care se misca si simte, modul in care ne experimentam pe noi insine si unul pe altul porneste de la intalnirea unui trup.

in modul nostru default, ca sa zic asa, nu ne privim ca ceva separat de trupul nostru. ca ceva existand autonom, independent de ceea prin ce a trecut trupul pana acum si de ceea ce simte chiar acum.

si atunci cand interactionam cu altcineva, il luam in prima instanta ca trup viu, nu ca entitate prinsa intr-un trup sau care 'are' un trup.

si obiectele din jur - obiectele spatiale - sunt ceea drept ce le luam doar pentru un trup care le percepe si se poate misca in jurul lor. un trup similar cu al nostru.

in sensul asta, ceea ce face trupul miscandu-se in spatiu si in timp e sa acumuleze experiente care il transforma.

care il invata sa se raporteze in continuare intr-un fel anume la ceea cu ce are de a face.

sunt cateva moduri in care trupul invata asta.

in primul rand, prin durere.

cand interactiunea cu ceva intr-un fel anume provoaca durere, trupul incearca dupa aceea sa evite contactul cu ceea ce i-a provocat durere.

daca trupul e pus in situatia sa interactioneze repetat cu lucrul care ii provoaca durere, sau sa faca repetat actiuni prin care isi provoaca lui insusi durere, trupul incearca sa gaseasca un mod in care poate face ceea ce pus in situatia de a face minimizandu-si durerea. sau evitand-o cu totul.

asta s-a intamplat la primul meu antrenament de aikido.

am fost pusi sa ne rostogolim peste umar in fata.

zenpo ukemi se cheama in japoneza.

pornind din genunchi, lipindu-ne umarul de sol, apoi miscandu-ne greutatea de pe umar, pe diagonala, spre soldul opus, apoi ridicandu-ne din nou in genunchi.

ni s-a spus sa fim atenti sa nu ne miscam cu capul inainte.

sa ne protejam, lipindu-ne barbia de piept si inclinandu-ne putin capul pe o parte.

dar trupul meu, desi a auzit asta, nu a stiut cum sa o faca.

si, incarcat de emotii, nestiind cum sa se miste ca un tot intreg, s-a dus cu capul inainte.

mi-am simtit ceva trosnind / paraind in gat.

si m-am temut ca mi-am luxat ceva. pentru ca m-a durut vreo doua saptamani.

e ok, parca nu s-a intamplat nimic ireversibil.

de fapt, ceva ireversibil s-a intamplat, totusi )))

trupul a invatat ce se intampla daca se rostogoleste cu capul inainte.

si face tot ce poate ca sa evite asa ceva in continuare.

acum, cand vreau sa fac zenpo ukemi, imi inclin capul si ma duc cu umarul in fata. ma mai lovesc uneori la umar sau la sold - dar gatul e ok. si capul e protejat. pentru ca trupul a inteles ce se poate intampla daca nu va face asta.

acelasi lucru s-a intamplat acum o saptamana cand ne rostogoleam in spate - ushiro ukemi.

situatia era diferita - si, desi 'teoretic' stiam ca trebuie sa ma rostogolesc lipindu-mi de sol umarul, nu ceafa, am facut aceeasi greseala - mi-am mentinut capul pe aceeasi linie cu coloana vertebrala.

si m-am rostogolit peste ceafa, nu peste umar.

am incetat sa ma orientez ok in spatiu, apoi am simtit durere, si 5 zile nu am reusit sa-mi intorc capul in dreapta si in stanga fara sa ma doara.

acum e ok.

situatia era diferita de cea in care trebuia sa fac zenpo ukemi - si in situatia de ushiro ukemi trupul nu stia cum sa reactioneze - si acum a invatat cum sa evite repetarea durerii: inclinandu-si capul spre celalalt umar decat cel peste care se rostogoleste.

in afara de durere, trupul invata prin repetare.

cu cat mai des repeta ceva, cu atat mai usor ii vine trupului sa faca lucrul acela inca o data. si inca o data. si inca o data.

s-ar putea spune ca un comportament devine parte a pattern-ului de miscare al trupului tau.

trupul invata sa faca ceva.

nu e ca si cum ai intelege un lucru in mod 'teoretic' - ca si cum ai fi capabil sa vorbesti doct despre asta - ci devii in stare sa-l faci, nu neaparat sa explici cum o faci; trupul simte ca, in situatia x, trebuie sa faca lucrul y, altfel o sa fie rau. si face y.

pentru ca e vorba de trup.

pus intr-un context in care e relevant pentru trup sa se mentina functional.

un context in care trupul nu are pentru sine doar un interes 'teoretic'.

interesul 'teoretic' apare doar atunci cand trupul reflecteaza mai tarziu asupra experientelor lui si scrie despre ele pe blog )))

incetincet, un fel de a ma misca atunci cand cad devine parte a posibilitatilor de miscare pe care trupul le ia ca fiind de la sine intelese intr-un context determinat.

cu cat mai mult o sa exersez caderea / ridicarea fluida, cu atat mai fluid si fara durere o sa pot sa cad si sa ma ridic.

acelasi lucru se intampla si intre trupuri, in practica de aikido.

trupul invata cum sa se miste atunci cand alt trup incepe sa faca cu el o chestie care nu-i place.

trupul invata sa se roteasca atunci cand alt trup te apuca de umar - si, rotindu-se, sa scape dintr-o situatie in care nu ar vrea sa fie.

sa se roteasca atunci cand alt trup te apuca de mana - si, rotindu-se, sa scape dintr-o situatie in care nu ar vrea sa fie.

sa se roteasca atunci cand alt trup il impinge - si, rotindu-se, sa scape dintr-o situatie in care nu ar vrea sa fie.

si atunci cand trupul invata sa dezechilibreze alt trup, asta ii schimba si felul in care se raporteaza in continuare la alte trupuri - ca la obiecte care, atunci cand sunt puse intr-o anumita relatie cu el, sunt potential dezechilibrabile )))

trupul meu inca n-a invatat sa faca asta - doar isi exploreaza posibilitatile de miscare intr-un context oarecum safe.

anyway.

filosofic vorbind, astea sunt lucruri pe care le simt 'la persoana intai', si a vorbi despre 'trup', nu despre 'eu' suna un pic fals.

doar ca daca as scrie despre asta la persoana intai, daca as scrie despre 'ce invat eu', nu ar fi clara distinctia dintre ceea ce invat 'eu' ca 'intelect' citind sau auzind despre lucruri - si asta nu afecteaza cu nimic pattern-urile de miscare ale trupului - si ceea ce invata 'trupul' de care nu sunt diferit, miscandu-se si rotindu-se in contact cu alte trupuri, care ii schimba felul de a se raporta la ele fara ca 'eu' ca intelect sa tematizez asta in vreun mod special.

felurile noi de a se misca de unul singur ale trupului sunt privite ca posibilitati noi ale lui de a se misca - si care inainte nu erau actualizabile.

felurile noi de a se misca in contact cu alte trupuri ale trupului sunt privite ca posibilitati noi ale lui de a se misca - si care inainte nu erau actualizabile.