(ukemi / ikkyo)

la antrenamentul de azi, instructorul a zis ca incepe sa ne pregateasca pentru primul examen.

am continuat sa invatam sa cadem asa incat trupul sa nu sufere - si un coleg mi-a atras atentia asupra unui detaliu care ajuta - unde sa-mi pun mana atunci cand ma rostogolesc in spate ca sa fie comod sa ma ridic dupa aceea.

si instructorul ne-a mai aratat cum sa evitam niste greseli pe care le facem majoritatea.

frica de cadere e una dintre cele mai vechi frici - si e inscrisa in trup - si invatam sa depasim mecanismele ineficiente prin care incercam sa ne protejam cand cadem - si sa le inlocuim cu unele care functioneaza.

inca nu stiu cum sa respir cand cad - stiu ca trebuie sa expir inainte de contactul cu solul si sa inspir cand ma ridic, dar miscarile sunt prea overwhelming si uit sa fac asta, si peste un minut ma fac rosu pe fata si curg siroaie de transpiratie si incep sa fac totul din ce in ce mai prost.

dar presupun ca o sa ma deprind.

oricum, peste umarul stang ma rostogolesc mai greu decat peste cel drept.

dar e firesc, din cate am inteles, sa ai o parte preferata.

si nu e neaparat sa fie dreapta daca esti dreptaci sau stanga daca esti stangaci.

--

am mai invatat azi prima tehnica de control al articulatiilor - ikkyo, in care manipulezi cotul adversarului - sau, mai exact, manipulezi trupul care e in fata ta insistand asupra cotului si incheieturii mainii.

e una din tehnicile de baza din aikido - una dintre cele mai simple - si, din ce mai scrie lumea care se pricepe, practic tot restul tehnicilor de aikido sunt unelte de rezerva pentru cazurile in care ikkyo nu functioneaza.

am facut trei variante de ikkyo, stand in genunchi, in pozitia clasica japoneza de seiza - in care e mai comod sa inveti multe din tehnici, pentru ca esti mai aproape de sol si nu te complici prea tare cu miscarea picioarelor.

am lucrat cu 5 parteneri, si cu fiecare a fost diferit.

cu fiecare intelegeam cate un detaliu nou.

sper ca a fost si pentru ei placut sa lucreze cu mine.

--

partea funny a fost ca saptamana trecuta ne-au schimbat salteaua pe care ne antrenam - era una pentru lupte greco-romane, invelita in plastic lucios, si ne pusesera saltele de judo. mult mai comod sa cazi si sa te misti pe ele.

dar asta s-a intamplat pentru ca trebuiau sa vina niste oaspeti si administratia voia sa arate frumos - azi ne-am trezit cu aceeasi saltea pe care incepuseram si am ras.

(lucruri care devin parte din trupul tau)

intr-un fel, ceea ce o sa zic acum despre aikido - si take it with a grain of salt, sunt abia in a doua luna de practica, desi cred ca am dreptate si spun lucruri evidente de la sine - se leaga cu cercetarea mea in filosofie.

ceea ce ma intereseaza de cand am inceput sa fac filosofie mai mult sau mai putin serios e tema intruparii / corporalitatii.

dincolo de discutia - speculativa, deci o conversatie infinita in care nu putem confirma sau infirma nimic - daca 'esenta' noastra e altceva decat faptul-de-a-fi-un-trup-in-lume, adica daca 'exista' altceva decat trupul viu care se misca si simte, modul in care ne experimentam pe noi insine si unul pe altul porneste de la intalnirea unui trup.

in modul nostru default, ca sa zic asa, nu ne privim ca ceva separat de trupul nostru. ca ceva existand autonom, independent de ceea prin ce a trecut trupul pana acum si de ceea ce simte chiar acum.

si atunci cand interactionam cu altcineva, il luam in prima instanta ca trup viu, nu ca entitate prinsa intr-un trup sau care 'are' un trup.

si obiectele din jur - obiectele spatiale - sunt ceea drept ce le luam doar pentru un trup care le percepe si se poate misca in jurul lor. un trup similar cu al nostru.

in sensul asta, ceea ce face trupul miscandu-se in spatiu si in timp e sa acumuleze experiente care il transforma.

care il invata sa se raporteze in continuare intr-un fel anume la ceea cu ce are de a face.

sunt cateva moduri in care trupul invata asta.

in primul rand, prin durere.

cand interactiunea cu ceva intr-un fel anume provoaca durere, trupul incearca dupa aceea sa evite contactul cu ceea ce i-a provocat durere.

daca trupul e pus in situatia sa interactioneze repetat cu lucrul care ii provoaca durere, sau sa faca repetat actiuni prin care isi provoaca lui insusi durere, trupul incearca sa gaseasca un mod in care poate face ceea ce pus in situatia de a face minimizandu-si durerea. sau evitand-o cu totul.

asta s-a intamplat la primul meu antrenament de aikido.

am fost pusi sa ne rostogolim peste umar in fata.

zenpo ukemi se cheama in japoneza.

pornind din genunchi, lipindu-ne umarul de sol, apoi miscandu-ne greutatea de pe umar, pe diagonala, spre soldul opus, apoi ridicandu-ne din nou in genunchi.

ni s-a spus sa fim atenti sa nu ne miscam cu capul inainte.

sa ne protejam, lipindu-ne barbia de piept si inclinandu-ne putin capul pe o parte.

dar trupul meu, desi a auzit asta, nu a stiut cum sa o faca.

si, incarcat de emotii, nestiind cum sa se miste ca un tot intreg, s-a dus cu capul inainte.

mi-am simtit ceva trosnind / paraind in gat.

si m-am temut ca mi-am luxat ceva. pentru ca m-a durut vreo doua saptamani.

e ok, parca nu s-a intamplat nimic ireversibil.

de fapt, ceva ireversibil s-a intamplat, totusi )))

trupul a invatat ce se intampla daca se rostogoleste cu capul inainte.

si face tot ce poate ca sa evite asa ceva in continuare.

acum, cand vreau sa fac zenpo ukemi, imi inclin capul si ma duc cu umarul in fata. ma mai lovesc uneori la umar sau la sold - dar gatul e ok. si capul e protejat. pentru ca trupul a inteles ce se poate intampla daca nu va face asta.

acelasi lucru s-a intamplat acum o saptamana cand ne rostogoleam in spate - ushiro ukemi.

situatia era diferita - si, desi 'teoretic' stiam ca trebuie sa ma rostogolesc lipindu-mi de sol umarul, nu ceafa, am facut aceeasi greseala - mi-am mentinut capul pe aceeasi linie cu coloana vertebrala.

si m-am rostogolit peste ceafa, nu peste umar.

am incetat sa ma orientez ok in spatiu, apoi am simtit durere, si 5 zile nu am reusit sa-mi intorc capul in dreapta si in stanga fara sa ma doara.

acum e ok.

situatia era diferita de cea in care trebuia sa fac zenpo ukemi - si in situatia de ushiro ukemi trupul nu stia cum sa reactioneze - si acum a invatat cum sa evite repetarea durerii: inclinandu-si capul spre celalalt umar decat cel peste care se rostogoleste.

in afara de durere, trupul invata prin repetare.

cu cat mai des repeta ceva, cu atat mai usor ii vine trupului sa faca lucrul acela inca o data. si inca o data. si inca o data.

s-ar putea spune ca un comportament devine parte a pattern-ului de miscare al trupului tau.

trupul invata sa faca ceva.

nu e ca si cum ai intelege un lucru in mod 'teoretic' - ca si cum ai fi capabil sa vorbesti doct despre asta - ci devii in stare sa-l faci, nu neaparat sa explici cum o faci; trupul simte ca, in situatia x, trebuie sa faca lucrul y, altfel o sa fie rau. si face y.

pentru ca e vorba de trup.

pus intr-un context in care e relevant pentru trup sa se mentina functional.

un context in care trupul nu are pentru sine doar un interes 'teoretic'.

interesul 'teoretic' apare doar atunci cand trupul reflecteaza mai tarziu asupra experientelor lui si scrie despre ele pe blog )))

incetincet, un fel de a ma misca atunci cand cad devine parte a posibilitatilor de miscare pe care trupul le ia ca fiind de la sine intelese intr-un context determinat.

cu cat mai mult o sa exersez caderea / ridicarea fluida, cu atat mai fluid si fara durere o sa pot sa cad si sa ma ridic.

acelasi lucru se intampla si intre trupuri, in practica de aikido.

trupul invata cum sa se miste atunci cand alt trup incepe sa faca cu el o chestie care nu-i place.

trupul invata sa se roteasca atunci cand alt trup te apuca de umar - si, rotindu-se, sa scape dintr-o situatie in care nu ar vrea sa fie.

sa se roteasca atunci cand alt trup te apuca de mana - si, rotindu-se, sa scape dintr-o situatie in care nu ar vrea sa fie.

sa se roteasca atunci cand alt trup il impinge - si, rotindu-se, sa scape dintr-o situatie in care nu ar vrea sa fie.

si atunci cand trupul invata sa dezechilibreze alt trup, asta ii schimba si felul in care se raporteaza in continuare la alte trupuri - ca la obiecte care, atunci cand sunt puse intr-o anumita relatie cu el, sunt potential dezechilibrabile )))

trupul meu inca n-a invatat sa faca asta - doar isi exploreaza posibilitatile de miscare intr-un context oarecum safe.

anyway.

filosofic vorbind, astea sunt lucruri pe care le simt 'la persoana intai', si a vorbi despre 'trup', nu despre 'eu' suna un pic fals.

doar ca daca as scrie despre asta la persoana intai, daca as scrie despre 'ce invat eu', nu ar fi clara distinctia dintre ceea ce invat 'eu' ca 'intelect' citind sau auzind despre lucruri - si asta nu afecteaza cu nimic pattern-urile de miscare ale trupului - si ceea ce invata 'trupul' de care nu sunt diferit, miscandu-se si rotindu-se in contact cu alte trupuri, care ii schimba felul de a se raporta la ele fara ca 'eu' ca intelect sa tematizez asta in vreun mod special.

felurile noi de a se misca de unul singur ale trupului sunt privite ca posibilitati noi ale lui de a se misca - si care inainte nu erau actualizabile.

felurile noi de a se misca in contact cu alte trupuri ale trupului sunt privite ca posibilitati noi ale lui de a se misca - si care inainte nu erau actualizabile.

(invartindu-ne unul in jurul celuilalt)

invatam in continuare sa cadem si sa ne miscam.

eu cel putin gresesc des, si deseori simt ca nu fac corect ceea ce ar trebui sa fac.

adica ceea ce fac nu are efectele pe care le are atunci cand se misca instructorul.

dar nu e mare lucru, sunt abia in a doua luna, lucrurile o sa se schimbe, incetincet.

__

acum doua antrenamente, am facut ceva ce seamana foarte tare cu o forma de dans. sau contact improvisation:

persoana A apuca de incheietura persoana B.

persoana B isi roteste incheietura si paseste intr-o directie sau alta.

cand un corp atinge alt corp, cele doua corpuri se conecteaza. si miscarea unuia il afecteaza pe celalalt. cu cat mai strans te tine de incheietura celalalt, cu atat mai multe sanse ai sa-l dezechilibrezi.

sigur, daca te misti corect.

felul in care iti rotesti incheietura si te misti - in felul in care vrei tu - il face pe celalalt sa se miste intr-un fel in care el nu vrea s-o faca.

iata cum arata asta - facut de cineva care se pricepe:

morihiro saito explica foarte fain scopul exercitiului astuia: in aikido, facem asta ca sa invatam sa ne miscam corpul corect atunci cand asupra lui se exercita forta.

si am facut diferite variante ale miscarii asteia.

partenerul ne apuca de incheietura in diferite moduri - si noi ne miscam in diferite directii, rotindu-ne incheietura mainii prinse de celalalt.

uneori reuseam sa-l facem sa se miste fara sa vrea - uneori nu.

uneori cineva dintre noi intelegea mai bine cum ar trebui sa se miste - sau ce ar trebui sa faca celalalt ca sa ne faca sa miscam fara sa vrem - si ne explicam reciproc.

ceea ce am inteles, miscandu-ma asa - si fiind miscat asa - si vorbind cu cei pe care ii faceam sa se miste fara sa vrea si cei care ma faceau sa ma misc fara sa vreau - a fost ca, atunci cand doua corpuri se conecteaza unul la celalalt, miscarea unuia il afecteaza pe celalalt - daca cel care se misca stie ce face.

daca folosesti mana celuilalt ca o conexiune pentru a face greutatea celuilalt sa se miste in spatiu, datorita miscarii tale.

si m-am ales cu vanatai pe antebrate si cu muschi care nu vor sa se relaxeze de vreo 4 zile.

dar e ok.

"pain is weakness leaving the body", cum se zice.

__

singura problema pe care o vad deocamdata e ca nu ma relaxez suficient.

ca am emotii.

si-mi fac griji daca fac corect exercitiul sau nu.

si asta ma face sa gresesc. sa nu fiu suficient de atent la corpul meu. si la corpul cu care ma conectez. si la miscarile instructorului care ne arata ce si cum sa facem.

dar sunt abia in a doua luna.

probabil, daca o sa ma tin de asta vreo 5 ani, o sa fie ok.

o sa ma deprind suficient - si atunci cand corpul meu o sa se conecteze la corpul altcuiva care vrea sa exercite forta asupra corpului meu, o sa ma misc asa cum vreau - facandu-l pe celalalt sa se miste asa cum nu vrea.

(aikidoza - text de la vasile)

am primit in week-end un text de la inca un coleg de antrenamente (si nu doar), vasile gancev.

vad ca intram in ritm ))

iata textul.

"Nu-mi amintesc când am auzit prima dată de aikido. Ceea ce îmi amintesc legat de aikido era că e un fel de tehnică de luptă care te ajută să utilizezi forța celui care te atacă împotriva sa.
Am o mică experiență de judo la care am mers în perioada liceului. Pe atunci îmi plăcea ceea ce făceam noi acolo. Dar după o anumită perioada de timp am încetat să mai merg. Dacă nu greșesc, din cauza că antrenorul la care mergeam și cu care ne-am împrietenit a plecat din țară. Apoi în timpul studenției mi-a venit din nou dorința de a continua sau de a începe un nou gen de sport de tipul acesta. M-am oprit la două opțiuni - aikido ori boxul. Boxul am vrut să-l fac pentru că în armată am boxat cu un subofițer care mi-a spus că eu mă țin bine pe picioare dar loviturile mele sunt slabe. Asta cumva mă motiva să învăț tehnicile boxului, ca să dau mai tare cu pumnii. După ce am venit din armată am primit o lovitură în cap la discotecă cu o bâtă de baseball. Am renunțat la box pentru că am înțeles că e mai bine să-mi păstrezi capul întreg și așa am rămas cu aikido-ul ”în cap”. De câțiva ani la rând tot îmi făceam planuri - iată de luna acesta o să încep să merg la antrenament. Întotdeauna apărea ceva ce mă oprea să fac aceasta - ba nu-mi ajungeau bani (prețul abonamentului e relativ mic - 350 de lei pe lună), ba eram prins cu altceva sau nu mai doream să fac. Într-o zi l-am sunat pe antrenor și l-am întrebat dacă pot să vin și ce haine să iau, și alte chestii legate de antrenament. El mi-a spus că da pot să vin și în ce zile, și ora. N-am mai venit. Au trecut câțiva ani după asta. Mai bine de o lună în urmă un amic care face aikido de un an de zile a postat un text despre cât e de fain la aikido și a anunțat că se formează un nou grup pentru începători. Așa am hotărât definitiv să ajung acolo. Surprinzător că la primul antrenament (care e apropo gratuit) au venit câțiva amici care la fel au venit după ce au citit acea postare. --------------------------------------------- La început mi-a fost greu să mă adaptez să fac cele mai elementare exerciții fizice pentru că de mult nu m-am antrenat. Din prima zi am încercat să pășim într-un mod special, cu genunchiul piciorului din față ușor îndoit. Totodată trebuie să respiri în ritmul mișcărilor. Apropo de respirație – uneori facem exerciții faine de respirație, antrenorul spune că astfel noi ne încălzim corpul din interior și în așa mod am putea să facem aceste exerciții și iarna afară în frig )). Cel mai greu mi-a fost să depășesc frica de a mă rostogoli peste colegi. Trebuia să mă rostogolesc peste corpul unui coleg când el era culcat pe tatami. Îmi era teamă ca să nu-l traumez cumva. Acum nu mi-e frică să mă rostogolesc peste cineva, pentru că sunt mai sigur că am să fac mișcarea fără a dăuna. Mai tot timpul învățăm cum să cădem. Nu întotdeauna îmi iese bine. De exemplu, sunt căzături prin părți, în stânga și în dreapta. Stai în genunchi și lași corpul să cadă pe o parte ridicând la cădere picioarele în direcția opusă căderii și pe urmă pe altă parte. Este unul dintre cele mai dureroase exerciții pentru mine. Eu am avut coaste rupte (tot de la bătaia aia cu bâta) și cel mai probabil că nu cad corect. Îmi pare că reușita unei tehnici depinde și de faptul cu cine exersezi. De obicei facem în doi sau trei dacă numărul celor care se antrenează este impar. Cel mai bine îmi iese să fac tehnicile cu un nene de vreo 50 de ani care exersează foarte atent. Curios e că după antrenament îmi trece oboseala pe care o simt de dinainte de antrenament. Încă n-am reținut cum se spune în japoneză la toate fiștile pe care le facem."

(principiul ki - text de la vadim)

le-am aratat blogul si colegilor mei de dojo.

ideea de a scrie ca sa intelegi le-a parut ok - si vadim vasiliu mi-a trimis deja un text.

sper sa avem ritm bun - si sa ne ajute sa scriem aici.

iata si textul de la vadim:

"In unele dimineti ma intreb ce este principiul ki si cum ma pozitionez fata de el. In unele dimineti ma intreb ce am facut ca sa realizez principiul ki.

Primul lucru pe care l-am facut – am pus hainele pe mine, am incaltat slapii, am spus salut. Primul lucru pe care mi l-a spus senseiul este ca aikido nu este sport, nu-ti face griji, esti in maini bune.

Aikido-ul te invata sa nu-ti fie frica de caderi. Aikido-ul te invata sa te misti in jurul centrului tau. 

Aikido-ul te invata sa respiri. Iar primul lucru pe care l-am invatat tine de pasii in cerc. M-am rostogolit de mii de ori ca sa imi dezvolt centrul, centrul corpului meu.

Intr-un an de aikido am atins mai multe maini decat am facut-o in 30 de ani. Au fost atingeri cu un scop, au fost atingeri intetionate. 

Acum sunt la al treilea sensei si am luat al 6-lea kyu. De la primul am invatat sa am incredere. De la al doilea am invatat cum sa descompun tehnicile pe bucati, iar de la al treilea invat sa respir.  

O data am intalnit un sensei judokan si l-am intrebat care este principiul judo. Sunt trei, mi-a raspuns – folosirea energiei adversarului impotriva lui, cultivarea energiei interne si miscarile circulare. Mincinosule! I-am spus, asta e aikido! Da, asta e aikido, mi-a zis, iar eu am plecat senin acasa.

Iata asa ma trezesc diminetile si ma intreb:

Care este principiul ki si ce am facut ca sa-l ating."

(trei saptamani de aiki)

am ajuns sa fac aikido (aikikai) fara sa am vreun scop anume - datorita unei postari a unui prieten care face aikido de un an, si spunea ca s-a deschis o grupa pentru incepatori. si mesajul lui era extraordinar de bine scris si de convingator.

aveam doar niste dorinte vechi.

si niste lecturi.

si nu aveam mare experienta de activitate fizica. am avut 3 vertebre luxate la nastere, si doctorii au descoperit asta abia cand aveam 6 ani. si am stat jumatate de an in corset de ghips. asa ca, desi sunt destul de flexibil, nu stiu sa ma misc asa cum vreau. si obosesc repede. si ma emotionez repede. si devin neatent. si fac greseli.

si la primul antrenament mi-am sucit gatul cand faceam ukemi )) (adica atunci cand invatam sa cad, rostogolindu-ma) - instuctorul ne zicea sa fim atenti sa nu ne rostogolim cu capul inainte, ci cu umarul - dar nu stiu sa-mi misc corpul ca intreg - si am facut exact ceea ce nu trebuia sa fac. si mi-am auzit gatul trosnind.

si peste cateva zile am remarcat ca vad din ce in ce mai rau cu ochiul stang. si aveam hemoragii nazale dimineata.

evident, m-am speriat - m-am dus la medic - mi-am facut o radiografie - pe radiografie gatul mi-a parut curbat, dar doctorita a zis ca nu vede nicio deplasare - si mi-am zis 'hey, what do i know'. parca inca n-am murit. si parca nimic nu s-a agravat. dar hey, what do i know.

nu-mi dau seama nici acum daca e vreo corelatie.

__

mai multi prieteni au decis sa vina si ei - in urma aceleiasi postari.

suntem 5 oameni care ne stim de ceva timp si suntem relativ apropiati.

si mai e un tip cu care am inceput sa ne imprietenim.

si un tip care ne place pentru ca e atent si respectuos si nu se teme sa incerce lucruri noi la cei vreo 50 de ani ai lui.

si un tip pe care n-am reusit inca sa-l intelegem.

si cativa copii care se joaca si sunt deseori agresivi unii cu altii.

si pare ca-si pierd timpul degeaba.

dar, hey, what do i know.

___

dupa primele antrenamente, simteam ca ma dor toare coapsele.

si mergeam ca si cum picioarele mi-ar fi fost de lemn.

acum, parca, e mai bine.

dupa antrenamentul de ieri nu ma durea nimic.

si parca am invatat sa cad un pic mai bine.

am putut sa ma rostogolesc din picioare, cu umarul inainte, si sa ma ridic in genunchi din aceeasi miscare.

si m-am simtit mandru.

___

putinul pe care l-am inteles pana acum:

aikido e un studiu experimental / experiential al cum sa faci un alt corp sa-si piarda echilibrul si al ce sa faci atunci cand iti pierzi echilibrul tu.

exista doua feluri in care se poate misca un corp: in linie dreapta si in cerc.

respectiv, un corp poate fi facut sa-si piarda echilibrul in baza unei miscari facute in linie dreapta sau in cerc, atunci cand faci ca centrul lui de greutate sa treaca de linia pe care o constituie talpile lui.

cel mai usor e sa-ti imaginezi ca talpile formeaza o latura a unui triunghi - si poti face alt corp sa-si piarda echilibrul tragandu-l sau impingandu-l spre un al treilea punct al triunghiului.

poti sa-l tragi in fata, spre tine.

sa-l impingi in spate.

sau sa-l misti in cerc.

ideea e sa faci torsul celuilalt sa se miste mai repede decat poate sa paseasca pentru a-si recastiga echilibrul. si atunci cade.

primul lucru pe care inveti sa-l faci e sa pasesti - in linie dreapta si in cerc, inainte si inapoi - si sa cazi inainte, inapoi si in lateral - ca o minge care se rostogoleste.

sa inveti cum sa ajungi in pozitia in care poti sa manipulezi alt corp astfel incat sa-si piarda echilibrul - si cum sa pasesti impreuna cu el.

si sa inveti ce sa faci atunci cand torsul tau se misca intr-o directie in care nu poti sa-l sustii.

cum sa faci asa incat sa cazi pe partile corpului tau care pot rezista caderii bruste, si sa continui miscarea de cadere - atingand, succesiv, solul cu diferite parti ale corpului, intr-o ordine determinata - pentru a te ridica. exista o gramada de blocaje psihologice - si neincredere ca poti face asta - mai ales atunci cand instructorul iti spune sa te rostogolesti peste corpul altuia. dar daca esti atent si nu te grabesti, reusesti.

atunci cand un corp se misca spre tine, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e te dai la o parte, sa atingi o extremitate a lui si sa-i accentuezi miscarea in directia in care incepuse deja sa se miste. sa-l faci sa se miste mai repede decat intentiona sa o faca si un pic in alt unghi decat voia.

si inveti cum se intampla asta cand corpul tau coopereaza cu corpul celuilalt.

cand corpurile se sustin reciproc in incercarea de a intelege cum sa se miste altfel decat o faceau pana acum.

"fancy techniques" are a trap.

mai ales pentru un incepator ca mine.

e mai important sa inteleg cum pot face un corp sa se miste altundeva decat planifica sa o faca.

sa invat sa pasesc un pic offline - sa intru in contact - sa simt directia in care se misca deja - si sa ma misc impreuna cu el.

__

incetisor incetisor, poate o sa se aleaga ceva de mine ))))