(aikidoza - text de la vasile)

am primit in week-end un text de la inca un coleg de antrenamente (si nu doar), vasile gancev.

vad ca intram in ritm ))

iata textul.

"Nu-mi amintesc când am auzit prima dată de aikido. Ceea ce îmi amintesc legat de aikido era că e un fel de tehnică de luptă care te ajută să utilizezi forța celui care te atacă împotriva sa.
Am o mică experiență de judo la care am mers în perioada liceului. Pe atunci îmi plăcea ceea ce făceam noi acolo. Dar după o anumită perioada de timp am încetat să mai merg. Dacă nu greșesc, din cauza că antrenorul la care mergeam și cu care ne-am împrietenit a plecat din țară. Apoi în timpul studenției mi-a venit din nou dorința de a continua sau de a începe un nou gen de sport de tipul acesta. M-am oprit la două opțiuni - aikido ori boxul. Boxul am vrut să-l fac pentru că în armată am boxat cu un subofițer care mi-a spus că eu mă țin bine pe picioare dar loviturile mele sunt slabe. Asta cumva mă motiva să învăț tehnicile boxului, ca să dau mai tare cu pumnii. După ce am venit din armată am primit o lovitură în cap la discotecă cu o bâtă de baseball. Am renunțat la box pentru că am înțeles că e mai bine să-mi păstrezi capul întreg și așa am rămas cu aikido-ul ”în cap”. De câțiva ani la rând tot îmi făceam planuri - iată de luna acesta o să încep să merg la antrenament. Întotdeauna apărea ceva ce mă oprea să fac aceasta - ba nu-mi ajungeau bani (prețul abonamentului e relativ mic - 350 de lei pe lună), ba eram prins cu altceva sau nu mai doream să fac. Într-o zi l-am sunat pe antrenor și l-am întrebat dacă pot să vin și ce haine să iau, și alte chestii legate de antrenament. El mi-a spus că da pot să vin și în ce zile, și ora. N-am mai venit. Au trecut câțiva ani după asta. Mai bine de o lună în urmă un amic care face aikido de un an de zile a postat un text despre cât e de fain la aikido și a anunțat că se formează un nou grup pentru începători. Așa am hotărât definitiv să ajung acolo. Surprinzător că la primul antrenament (care e apropo gratuit) au venit câțiva amici care la fel au venit după ce au citit acea postare. --------------------------------------------- La început mi-a fost greu să mă adaptez să fac cele mai elementare exerciții fizice pentru că de mult nu m-am antrenat. Din prima zi am încercat să pășim într-un mod special, cu genunchiul piciorului din față ușor îndoit. Totodată trebuie să respiri în ritmul mișcărilor. Apropo de respirație – uneori facem exerciții faine de respirație, antrenorul spune că astfel noi ne încălzim corpul din interior și în așa mod am putea să facem aceste exerciții și iarna afară în frig )). Cel mai greu mi-a fost să depășesc frica de a mă rostogoli peste colegi. Trebuia să mă rostogolesc peste corpul unui coleg când el era culcat pe tatami. Îmi era teamă ca să nu-l traumez cumva. Acum nu mi-e frică să mă rostogolesc peste cineva, pentru că sunt mai sigur că am să fac mișcarea fără a dăuna. Mai tot timpul învățăm cum să cădem. Nu întotdeauna îmi iese bine. De exemplu, sunt căzături prin părți, în stânga și în dreapta. Stai în genunchi și lași corpul să cadă pe o parte ridicând la cădere picioarele în direcția opusă căderii și pe urmă pe altă parte. Este unul dintre cele mai dureroase exerciții pentru mine. Eu am avut coaste rupte (tot de la bătaia aia cu bâta) și cel mai probabil că nu cad corect. Îmi pare că reușita unei tehnici depinde și de faptul cu cine exersezi. De obicei facem în doi sau trei dacă numărul celor care se antrenează este impar. Cel mai bine îmi iese să fac tehnicile cu un nene de vreo 50 de ani care exersează foarte atent. Curios e că după antrenament îmi trece oboseala pe care o simt de dinainte de antrenament. Încă n-am reținut cum se spune în japoneză la toate fiștile pe care le facem."

(principiul ki - text de la vadim)

le-am aratat blogul si colegilor mei de dojo.

ideea de a scrie ca sa intelegi le-a parut ok - si vadim vasiliu mi-a trimis deja un text.

sper sa avem ritm bun - si sa ne ajute sa scriem aici.

iata si textul de la vadim:

"In unele dimineti ma intreb ce este principiul ki si cum ma pozitionez fata de el. In unele dimineti ma intreb ce am facut ca sa realizez principiul ki.

Primul lucru pe care l-am facut – am pus hainele pe mine, am incaltat slapii, am spus salut. Primul lucru pe care mi l-a spus senseiul este ca aikido nu este sport, nu-ti face griji, esti in maini bune.

Aikido-ul te invata sa nu-ti fie frica de caderi. Aikido-ul te invata sa te misti in jurul centrului tau. 

Aikido-ul te invata sa respiri. Iar primul lucru pe care l-am invatat tine de pasii in cerc. M-am rostogolit de mii de ori ca sa imi dezvolt centrul, centrul corpului meu.

Intr-un an de aikido am atins mai multe maini decat am facut-o in 30 de ani. Au fost atingeri cu un scop, au fost atingeri intetionate. 

Acum sunt la al treilea sensei si am luat al 6-lea kyu. De la primul am invatat sa am incredere. De la al doilea am invatat cum sa descompun tehnicile pe bucati, iar de la al treilea invat sa respir.  

O data am intalnit un sensei judokan si l-am intrebat care este principiul judo. Sunt trei, mi-a raspuns – folosirea energiei adversarului impotriva lui, cultivarea energiei interne si miscarile circulare. Mincinosule! I-am spus, asta e aikido! Da, asta e aikido, mi-a zis, iar eu am plecat senin acasa.

Iata asa ma trezesc diminetile si ma intreb:

Care este principiul ki si ce am facut ca sa-l ating."

(trei saptamani de aiki)

am ajuns sa fac aikido (aikikai) fara sa am vreun scop anume - datorita unei postari a unui prieten care face aikido de un an, si spunea ca s-a deschis o grupa pentru incepatori. si mesajul lui era extraordinar de bine scris si de convingator.

aveam doar niste dorinte vechi.

si niste lecturi.

si nu aveam mare experienta de activitate fizica. am avut 3 vertebre luxate la nastere, si doctorii au descoperit asta abia cand aveam 6 ani. si am stat jumatate de an in corset de ghips. asa ca, desi sunt destul de flexibil, nu stiu sa ma misc asa cum vreau. si obosesc repede. si ma emotionez repede. si devin neatent. si fac greseli.

si la primul antrenament mi-am sucit gatul cand faceam ukemi )) (adica atunci cand invatam sa cad, rostogolindu-ma) - instuctorul ne zicea sa fim atenti sa nu ne rostogolim cu capul inainte, ci cu umarul - dar nu stiu sa-mi misc corpul ca intreg - si am facut exact ceea ce nu trebuia sa fac. si mi-am auzit gatul trosnind.

si peste cateva zile am remarcat ca vad din ce in ce mai rau cu ochiul stang. si aveam hemoragii nazale dimineata.

evident, m-am speriat - m-am dus la medic - mi-am facut o radiografie - pe radiografie gatul mi-a parut curbat, dar doctorita a zis ca nu vede nicio deplasare - si mi-am zis 'hey, what do i know'. parca inca n-am murit. si parca nimic nu s-a agravat. dar hey, what do i know.

nu-mi dau seama nici acum daca e vreo corelatie.

__

mai multi prieteni au decis sa vina si ei - in urma aceleiasi postari.

suntem 5 oameni care ne stim de ceva timp si suntem relativ apropiati.

si mai e un tip cu care am inceput sa ne imprietenim.

si un tip care ne place pentru ca e atent si respectuos si nu se teme sa incerce lucruri noi la cei vreo 50 de ani ai lui.

si un tip pe care n-am reusit inca sa-l intelegem.

si cativa copii care se joaca si sunt deseori agresivi unii cu altii.

si pare ca-si pierd timpul degeaba.

dar, hey, what do i know.

___

dupa primele antrenamente, simteam ca ma dor toare coapsele.

si mergeam ca si cum picioarele mi-ar fi fost de lemn.

acum, parca, e mai bine.

dupa antrenamentul de ieri nu ma durea nimic.

si parca am invatat sa cad un pic mai bine.

am putut sa ma rostogolesc din picioare, cu umarul inainte, si sa ma ridic in genunchi din aceeasi miscare.

si m-am simtit mandru.

___

putinul pe care l-am inteles pana acum:

aikido e un studiu experimental / experiential al cum sa faci un alt corp sa-si piarda echilibrul si al ce sa faci atunci cand iti pierzi echilibrul tu.

exista doua feluri in care se poate misca un corp: in linie dreapta si in cerc.

respectiv, un corp poate fi facut sa-si piarda echilibrul in baza unei miscari facute in linie dreapta sau in cerc, atunci cand faci ca centrul lui de greutate sa treaca de linia pe care o constituie talpile lui.

cel mai usor e sa-ti imaginezi ca talpile formeaza o latura a unui triunghi - si poti face alt corp sa-si piarda echilibrul tragandu-l sau impingandu-l spre un al treilea punct al triunghiului.

poti sa-l tragi in fata, spre tine.

sa-l impingi in spate.

sau sa-l misti in cerc.

ideea e sa faci torsul celuilalt sa se miste mai repede decat poate sa paseasca pentru a-si recastiga echilibrul. si atunci cade.

primul lucru pe care inveti sa-l faci e sa pasesti - in linie dreapta si in cerc, inainte si inapoi - si sa cazi inainte, inapoi si in lateral - ca o minge care se rostogoleste.

sa inveti cum sa ajungi in pozitia in care poti sa manipulezi alt corp astfel incat sa-si piarda echilibrul - si cum sa pasesti impreuna cu el.

si sa inveti ce sa faci atunci cand torsul tau se misca intr-o directie in care nu poti sa-l sustii.

cum sa faci asa incat sa cazi pe partile corpului tau care pot rezista caderii bruste, si sa continui miscarea de cadere - atingand, succesiv, solul cu diferite parti ale corpului, intr-o ordine determinata - pentru a te ridica. exista o gramada de blocaje psihologice - si neincredere ca poti face asta - mai ales atunci cand instructorul iti spune sa te rostogolesti peste corpul altuia. dar daca esti atent si nu te grabesti, reusesti.

atunci cand un corp se misca spre tine, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e te dai la o parte, sa atingi o extremitate a lui si sa-i accentuezi miscarea in directia in care incepuse deja sa se miste. sa-l faci sa se miste mai repede decat intentiona sa o faca si un pic in alt unghi decat voia.

si inveti cum se intampla asta cand corpul tau coopereaza cu corpul celuilalt.

cand corpurile se sustin reciproc in incercarea de a intelege cum sa se miste altfel decat o faceau pana acum.

"fancy techniques" are a trap.

mai ales pentru un incepator ca mine.

e mai important sa inteleg cum pot face un corp sa se miste altundeva decat planifica sa o faca.

sa invat sa pasesc un pic offline - sa intru in contact - sa simt directia in care se misca deja - si sa ma misc impreuna cu el.

__

incetisor incetisor, poate o sa se aleaga ceva de mine ))))