(trei saptamani de aiki)

am ajuns sa fac aikido (aikikai) fara sa am vreun scop anume - datorita unei postari a unui prieten care face aikido de un an, si spunea ca s-a deschis o grupa pentru incepatori. si mesajul lui era extraordinar de bine scris si de convingator.

aveam doar niste dorinte vechi.

si niste lecturi.

si nu aveam mare experienta de activitate fizica. am avut 3 vertebre luxate la nastere, si doctorii au descoperit asta abia cand aveam 6 ani. si am stat jumatate de an in corset de ghips. asa ca, desi sunt destul de flexibil, nu stiu sa ma misc asa cum vreau. si obosesc repede. si ma emotionez repede. si devin neatent. si fac greseli.

si la primul antrenament mi-am sucit gatul cand faceam ukemi )) (adica atunci cand invatam sa cad, rostogolindu-ma) - instuctorul ne zicea sa fim atenti sa nu ne rostogolim cu capul inainte, ci cu umarul - dar nu stiu sa-mi misc corpul ca intreg - si am facut exact ceea ce nu trebuia sa fac. si mi-am auzit gatul trosnind.

si peste cateva zile am remarcat ca vad din ce in ce mai rau cu ochiul stang. si aveam hemoragii nazale dimineata.

evident, m-am speriat - m-am dus la medic - mi-am facut o radiografie - pe radiografie gatul mi-a parut curbat, dar doctorita a zis ca nu vede nicio deplasare - si mi-am zis 'hey, what do i know'. parca inca n-am murit. si parca nimic nu s-a agravat. dar hey, what do i know.

nu-mi dau seama nici acum daca e vreo corelatie.

__

mai multi prieteni au decis sa vina si ei - in urma aceleiasi postari.

suntem 5 oameni care ne stim de ceva timp si suntem relativ apropiati.

si mai e un tip cu care am inceput sa ne imprietenim.

si un tip care ne place pentru ca e atent si respectuos si nu se teme sa incerce lucruri noi la cei vreo 50 de ani ai lui.

si un tip pe care n-am reusit inca sa-l intelegem.

si cativa copii care se joaca si sunt deseori agresivi unii cu altii.

si pare ca-si pierd timpul degeaba.

dar, hey, what do i know.

___

dupa primele antrenamente, simteam ca ma dor toare coapsele.

si mergeam ca si cum picioarele mi-ar fi fost de lemn.

acum, parca, e mai bine.

dupa antrenamentul de ieri nu ma durea nimic.

si parca am invatat sa cad un pic mai bine.

am putut sa ma rostogolesc din picioare, cu umarul inainte, si sa ma ridic in genunchi din aceeasi miscare.

si m-am simtit mandru.

___

putinul pe care l-am inteles pana acum:

aikido e un studiu experimental / experiential al cum sa faci un alt corp sa-si piarda echilibrul si al ce sa faci atunci cand iti pierzi echilibrul tu.

exista doua feluri in care se poate misca un corp: in linie dreapta si in cerc.

respectiv, un corp poate fi facut sa-si piarda echilibrul in baza unei miscari facute in linie dreapta sau in cerc, atunci cand faci ca centrul lui de greutate sa treaca de linia pe care o constituie talpile lui.

cel mai usor e sa-ti imaginezi ca talpile formeaza o latura a unui triunghi - si poti face alt corp sa-si piarda echilibrul tragandu-l sau impingandu-l spre un al treilea punct al triunghiului.

poti sa-l tragi in fata, spre tine.

sa-l impingi in spate.

sau sa-l misti in cerc.

ideea e sa faci torsul celuilalt sa se miste mai repede decat poate sa paseasca pentru a-si recastiga echilibrul. si atunci cade.

primul lucru pe care inveti sa-l faci e sa pasesti - in linie dreapta si in cerc, inainte si inapoi - si sa cazi inainte, inapoi si in lateral - ca o minge care se rostogoleste.

sa inveti cum sa ajungi in pozitia in care poti sa manipulezi alt corp astfel incat sa-si piarda echilibrul - si cum sa pasesti impreuna cu el.

si sa inveti ce sa faci atunci cand torsul tau se misca intr-o directie in care nu poti sa-l sustii.

cum sa faci asa incat sa cazi pe partile corpului tau care pot rezista caderii bruste, si sa continui miscarea de cadere - atingand, succesiv, solul cu diferite parti ale corpului, intr-o ordine determinata - pentru a te ridica. exista o gramada de blocaje psihologice - si neincredere ca poti face asta - mai ales atunci cand instructorul iti spune sa te rostogolesti peste corpul altuia. dar daca esti atent si nu te grabesti, reusesti.

atunci cand un corp se misca spre tine, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e te dai la o parte, sa atingi o extremitate a lui si sa-i accentuezi miscarea in directia in care incepuse deja sa se miste. sa-l faci sa se miste mai repede decat intentiona sa o faca si un pic in alt unghi decat voia.

si inveti cum se intampla asta cand corpul tau coopereaza cu corpul celuilalt.

cand corpurile se sustin reciproc in incercarea de a intelege cum sa se miste altfel decat o faceau pana acum.

"fancy techniques" are a trap.

mai ales pentru un incepator ca mine.

e mai important sa inteleg cum pot face un corp sa se miste altundeva decat planifica sa o faca.

sa invat sa pasesc un pic offline - sa intru in contact - sa simt directia in care se misca deja - si sa ma misc impreuna cu el.

__

incetisor incetisor, poate o sa se aleaga ceva de mine ))))